DU’ PALORI

 

Ti scrivu giustu ‘sti du’ palori

pi diriti ca tu si sempri chiossà 'nta lu me cori.

U fattu jè ca aiu na frevi 'ncoddu

chi mi fa mancari 'u ciatu,

chi mi strazza l'anima: sì tu, giuiuzza bedda,

tu, chi da quandu ti canusciu

'ngnjornu mi potti 'ncelu

chi to palori chi parrunu d'amuri,

e u jornu dopu magari non ti sentu

e scindu'nto focu d'unfernu.

No sacciu caiu a fari,

senza tia non pozzu cchiù campari,

ora ca ti truvai!

E tu ducizza fina,

si tu puru non pò stari senza di mia,

dimmillu forti, dimmillu sempri.

E stacci 'nsemi a mia, strinciuti cori

a cori, luntani di bruttizzi di 'stu mundu,

vaddamu 'u suli chi, chianu chianu, nasci di lu mari.