MAREA
Cînd scara ultimā
de
spaimā e pāşitā
în
haosul de zile triste,
acutā o maree mā cuprinde
fārā scāpare.
Cu unghii lungi se caţārā pemine
îmi umple orice secret ungher
sufocā germenii
de ginduri monştri
îneacā inima
şi-a ei nesigurā pulsare
dar dintr-odatā
se
întoarce în abisul eî de cer
in cochilia eî cea rarā
unde eternitatea
îşi imbracā sufletul.